
 |
VIVA L’ORRURI
Caro Maurizio Costanzo Show,
è di moda l’orruri, purchì sia pi finta. Megghiu si è reali, ma sempri pi finta. Viva lu raccapriccianti, purchì unu àbbia certizza ca sia pi finta. Ci si diverti a si scantari daveru ’n virtù di causi virusìmili, ma finti.
Ci si cala ntâ angoscia di nu film di l’orruri, unni tutti li prutagunisti vèninu squarciati pi finta daveru. Ci si nutri di nu tiligiurnali ca ni vòmmica ntê occhi li sceni di àutri prutagunisti, squarciati sta vota daveru, ma pi finta. Li morti veri dû tiligiurnali lu su’ pi finta, defatti abbasta canciari canali e iddi scumpàrinu, assulutamenti e pi sempri, dî nostri viti, unni accussì scuprimu ca nun èranu mai apparsi daveru, ma sulu pi finta.
Ci si cala ’n qualsiasi versioni di fintu orruri cu passioni ca li omini quarchi vota chiàmanu murbusa. ’N realtà è la passioni di cu’ ’mpara l’orruri attraversu sò rapprisintazioni irreali, pi si mèttiri ’n gradu di l’affruntari megghiu quannu mai iddu si prisintassi davanti a nuiautri cû sò spietatu càricu di effettiva realtà. Ci si allena ô orruri veru, ca pi furtuna di raru ni tocca, immidisimannunì ntô orruri fintu fintissimu dî film chini di mostri improbbabbili, e ’n chiddu veru, ma fintu pi nuiautri, dî tiligiurnali chini di mostri probbabbili.
Ma assistiri a sti rapprisintazioni di orruri è tuttu summatu esercizziu alquantu passivu. S’’mpara a bassu livellu, pirchì tuttu chiddu ca lu tiliscermu ni ’nsigna è a bassu livellu. Pi capiri megghiu l’orruri, e essiri pronti a l’affruntari quannu iddu mai ni avissi a pigghiari di mira, è cchiù útili adupirari la propria immaginazioni. Defatti, è sempri cchiù útili adupirari la propria immaginazioni ’mmeci dû tilivisuri pi ’mparari, capiri, sentiri, apprizzari o disprizzari quarchi cosa. Pi vaccinari sé stissi dî risichi ca l’orruri veru cumporta, ci voli prima di tuttu nun aviri scantu di si lu immaginari. Si pigghia suddisfazioni dî film di l’orruri e dî tiligiurnali (cu’ nun pigghiassi suddisfazioni nun li taliassi, è ovviu) propriu pirchì iddi si sostituìscinu a nuiautri ntâ rispunsabbilità di scegghiri quali orruri s’immaginari. Affiora ’n nuiautri comu nu sensu di curpa, a immaginari ’n propriu li orruri ca nun disidiramu pâ vita nostra e pi chidda dî àutri. È nu sensu di curpa fora locu, duvutu ô nostru timuri ca immaginari n’orruri possa induciri a lu cummèttiri, quannu è spissu ’mmeci veru lu cuntrariu.
Pigghiamu allura ’n cunsidirazioni l’idea di ’mpalari lu nostru jattu di casa o lu nostru cagnuliddu. Puvireddi, comu suffrissiru. L’idea ni urta, e allura insistemu immaginannu lu cuntrariu di chiddu ca ni veni istintivu, cioè di ni mèttiri a rìdiri cu prufunnu sàdicu piaciri davanti ô aguniuzzanti nostru tisuruzzu dumèsticu, e propriu quannu la cummuzioni ni inducissì a la finiri ci sputamu ’mmeci ’n facci, ô nostru pòviru cucciuliddu ca accussì tantu ni ha sempri vulutu beni, strappannuci li pili unu a unu e dannu focu â sò cuda ’mbivuta di àlcol. È nu pinseru pocu gentili. Ma si po’ fari di megghiu. Putemu immaginari nu rialu di cumpliannu dû tuttu particulari pâ nostra cara nanna, ca quannu èramu picciriddi ni cuntava accussì beni li fàuli, o pû nostru amatu nannuzzu. Câ scusa ca è lu sò cumpliannu li ligamu a ’na seggia pi jocu, e quannu s’aspèttanu ca arriva lu rialu ci inittamu ’mmeci a ripitizioni acqua salata buddenti dintra ô nasu, nun senza l’aviri prima accuratamenti ’mbavagghiati. Po’, quannu l’atmosfera s’è scarfata abbastanza facemu trasiri ’n casa la nica banda di pasturi stupraturi ca avemu reclutatu doppu longhi ricerchi, individui timprati di anni di còiti cu pècuri e jaddini, e quannu iddi si dànnu di fari cî nostri pòviri nanni nuiautri avemu lu bonu gustu di immurtalari ogni dettagliu câ nostra nica tilicàmmara, facennu sùbbitu doppu rividiri ê estenuati nanni lu filmatu dî sò involuntari prudizzi, informannuli pi currittizza ca pi menzu di n’espedienti tècnicu semu cullegati câ antenna condominiali supra la frequenza giusta, accussì ca tuttu lu palazzu li sta ora ammirannu ô postu di RAI UNO. Vulennu esagerari putissimu immèttiri li futogrammi megghiu supra lu circuitu telemàticu di INTERNET, mittennuli accussì a dispusizioni di vinti miliuni di utenti ’n tuttu lu munnu. Ma a furia di esagerari l’orruri ben prestu si trasforma ’n umurismu niru, e nun fa cchiù lu stissu effettu.
Quarchidunu putirà si scandalizzari, pinsannu ca quarchidunu àutru possa usari a pinsari quarchi cosa di stu gèniri. Si è pi chistu pozzu usari a pinsari ben di peggiu, ma nun vuliva ora mustrari quantu ju sia ’n gradu di m’immaginari di orribbili. Vuliva mèttiri ’n evidenza lu fattu ca s’immaginari di suli li orruri è ’na evuluzioni a paraguni dû gestu di si taliari li orruri ’n nu film o ntô tiligiurnali. Ci si stupisci dî orruri esibìuti ’n nu film di Dario Argento & Colleghi e ci si stupisci dî orruri esibìuti ’n nu tiligiurnali pâ mancanza di immaginazioni ca tradimu a nun nìni immaginari pi cuntu nostru chiddu ca lu regista dû film ha ’mmeci sapiutu s’immaginari e chiddu di ripugnanti ca li giurnalisti marpiuna su’ arrinisciuti a scuvari ’n giru pâ sociità.
L’orruri attrai pirchì esisti e pirchì datu ca esisti ci voli sapirisinni difènniri. Nun lu si canusci veramenti fina a quannu nun lu s’’ncontra. Ma ci si avvicina a lu canusciri ussirvannu li esempi ca li film e li tiligiurnali ni furnìscinu, oppuru adupirannu la propria immaginazioni. Quantu cchiù ci si è avvicinatu a lu canusciri, tantu cchiù si è ’n gradu di l’affruntari quannu iddu ni tuccassi direttamenti. A chistu sèrvinu li film di l’orruri, la viulenza ’n tivù, e li tiligiurnali. A chistu servi, ben di cchiù, la immaginazioni, pi cu’ la sapi adupirari. Immaginari l’orribbili, sapennu ca è orribbili, ’n tutti li sò dettagli, ni furnisci nu bonu putinziali di difisa contra di iddu.
Roberto Quaglia
L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.
|