‹ Ìnnici dû situ · Pàggina dû museu · repertu ristauratu
Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail
Nun ci cridu tantu â morti (Caro Maurizio Costanzo Show... lettera n.17)
lettera n.17

Ci su’ pirsuni ca nun su’ mai morti.
Nuiautri, pi esempiu.

GIGI PICETTI


















NUN CI CRIDU TANTU Â MORTI

Caro Maurizio Costanzo Show,

pi furtuna, dicu ju, ca ci sugnu puru ju. Cu’ sugnu ju? Ah, già, ju sugnu sempri chidd’àutra facci dâ stissa pirsuna ca ti scrivi tutti li lettiri ca pàrinu ’ntilligenti e fòrsi lu sarannu puru. Pi furtuna ca ci sugnu ju, pirchì si ju nun ci fussi, vurrìa fòrsi diri ca sugnu mortu, e chistu mi pari di aviri capitu era lu succu dî lettiri di prima.
Bella forza, dicu ju, scriviri tutti chiddi cosi supra la morti, ca tantu nun pònnu essiri cuntrullati. Va be’ ca ogni tantu sugnu ’ntilligenti (cioè lu sarrìa chidd’àutru cu cui dividù lu corpu datu ca semu la stissa pirsuna pirchì avemu ’na sula carta d’identità), ma ogni tantu mi ni approfittu. Nun è giustu ca cu’ è ’ntilligenti s’approfitta di cu’ lu è di menu. Chistu ccà, ca purtroppu sugnu nu pocu puru ju, si diverti a scantari tutti li pirsuni timurati cuntannuci ’n tutti ddi modi ca po’ â fini hannu a muriri pi forza e cumplitamenti.
Ma lu sapevamu già ca è possibbili ca â fini si mori. Cu quali dirittu iddu ni lu ricorda a tradimentu, quannu nuiautri fòrsi stavamu pinsannu a quarchi bedda manza ca fòrsi ci sta e ni la runava, e ’mmeci ca ni godiri stu beddu pinseru ora ni tocca preoccuparinì ca cu’ sapi quannu po’ muriràmu di sicuru e cumplitamenti?
Pi furtuna ca ci sugnu però ju, ca puru ju sacciu parrari di sta cosa ufficialmenti orribbili (la morti), senza pi chistu scantari a tutti accussì sadicamenti. Accussì ora ti mannu sta lettera supra la morti, pi mi fari pirdunari ca nun sugnu sempri accussì saggiu comu ora ca pi furtuna nun sugnu ’ntilligenti, o almenu speru di nun lu essiri pirchì unu accussì ’n famigghia abbasta e avanza (spicialmenti si la mia famigghia è cumposta di ju sulamenti, comu m’hannu garantutu a l’anàgrafi, puru a fini tributari).
Tantu pi accuminzari, finìmula di diri ca murimu tutti e di ccà e di ddà. Ci su’ pirsuni ca nun su’ mai morti. Ju, pi esempiu nun l’aju mai fattu. Mi l’ha spiegatu Gigi Picetti, ca è ’na pirsuna ’ntilligenti comu chiddu ddà ca sugnu ju quannu lu sugnu, ma cchiù umanu, suprattuttu supra chiddu ca riguarda li cosi di l’ànimu. Aju scantu ca nun canusciti ddu Gigi Picetti e mi dispiaci. Ma chistu è n’àutru discursu e allura nun lu fazzu.
Ju allura chidda cosa ddà di muriri nun ci pensu mancu di l’aviri mai fatta - ci mancassi! E mancu vuiautri, sugnu cunvintu, l’avìti mai fattu. Ju nun canusciu propriu a nuddu ca l’àbbia fattu. Tutti chiddi ca m’è parsu ca l’àbbianu fattu po’ hannu finutu di si fari vidiri ’n giru e allura nun li canusciu cchiù. Chidda cosa ddà di muriri havi propriu a purtari scaddu, o fòrsi è sulu nu sistema ca la genti adopira pi nun si fari cchiù vidiri di mia e pi finiri di mi canusciri.
Ma fòrsi puru stu fattu ca la morti porta scaddu è tutta ’na superstizioni. Puru ju, quannu era cchiù nicu e inespertu, mi dicìvanu ca purtava scaddu, fòrsi pirchì nun era sempri accussì prontu a diri li cosi ca avia a diri ntê mumenti giusti e â genti ci piacia crèdiri ca era cumplitamenti babbu e nuddu s’addunava ca oltri a mia c’era dintra di mia puru chidd’àutru ’ntilligenti ca defatti ora ti scrivi tutti li lettiri interissanti ca hai già liggiutu fora chidda maligna supra la morti ca runa fastidiu puru a mia.
Scúsami si fazzu li frasi accussì longhi. Nun è pirchì sugnu ’ntilligenti, anzi, ma pirchì mi scordu di li finiri (li frasi), e quannu finalmenti mi decidu di ci mèttiri nu puntu e m’addunu ca su’ accussì longhi nun ci pensu mancu di li accurciari ca po’ mi tocca jittari via quarchi cosa ca aju scrittu cu tanta fatica e ca cu nu pocu di fatica a sò vota cu’ sia po’ benissimu lèggiri lu stissu. Dicirìa allura ca è ’na discriminazioni diri ca la morti porta scaddu, puru pi via dâ mia espirienza pirsunali (câ discriminazioni e lu scaddu, nun câ morti).
È ca propriu nun arrivu a m’immaginari chi è, e allura comu fazzu a nn’aviri scantu, si nun sacciu mancu chi è? Nun canusciu a nuddu ca sia mortu, nun sugnu mai mortu, e pirchì m’avissi a preoccupari? Eppo’ arriva chiddu ddà ca sarrìa ju ’ntilligenti e mi veni a circari di mi cunvinciri ca sta cosa dâ morti è nu miu prubblema.
Aju già vistu cadàviri di pirsuni ca canusciva, ma nun m’hannu frigatu! Era ovviu ca nun èranu iddi (chiddi ca canusciva). Defatti, chiddi ca canusciva èranu di sicuru vivi, putirìa ci giurari, mentri ddi cadàviri èranu morti. C’era ’na vaga sumigghianza, e allura? Mica pirchì unu assumìgghia a n’àutru po’ è automaticamenti chidd’àutru daveru! Tantu pi accuminzari, li cadàviri ca mi vulìvanu cunvinciri ca ju canusciva, nun avìvanu nudda di li sprissioni dî mei canuscenti. Accidenti! Dicitimi si è pocu! E po’ ju sarrò babbu, ma nun imbecilli. Ju ammettu ca chiddi èranu prubbabbilmenti li cadàviri di pirsuni ca canusciva, ma nun ammettu ca canusciva ddi cadàviri! Ju ddi cadàviri propriu nun li canusciva! Nun l’avia mai visti. Li canusciva quannu èranu li pirsuni ca canusciva, ma nun quannu nun èranu cchiù li pirsuni ca canusciva pi ’mmeci essiri li cadàviri ca nun canusciva!
Aju puru fattu prova. C’era lu cadàviru di Toni, pi esempiu. Ju canusciva a Toni. Tutti li voti ca ci diciva "Ehi Toni!" iddu mi rispunniva "Chi cazzu vo’?". E allura aju fattu la prova e aju dittu ô cadàviru di Toni "Ehi Toni!", e iddu nun m’ha rispunnutu "Chi cazzu vo’?". Nun era Toni. Ni sugnu sicuru. Toni m’avissi rispunnutu "Chi cazzu vo’?". Nun avia mancu la sprissioni strafuttenti di Toni. Ci aju datu nu pizzicuni e nun ha reagitu. Toni m’avissi datu sùbbitu nu cazzottu. No, no, tutti chiddi ca mi vulìvanu cunvinciri ca ddu cadàviru era Toni l’aju mannati a ddu paisi. Chiddu era prubbabbilmenti lu cadàviru di Toni, ma iddu nun c’era. Allura m’hannu dittu ca si ddà c’era lu sò cadàviru, vuliva diri ca Toni era mortu. Eh no, ci aju dittu ju. Ccà c’è lu cadàviru di Toni, è veru, ma Toni nun c’è. Comu faciti a sapiri chi ci è successu? M’hannu dittu ca datu ca è mortu nun lu vidirò cchiù. Cu’ lu sapi? aju rispunnutu ju. Ju canusciu a Toni, ma si nun lu viju cchiù, prima o po’ nun lu canusciu cchiù, puru pirchì si fòrsi riappari fra vint’anni nun lu ricanusciu cchiù di sicuru, dimustrannu ca si nun lu viju po’ finìsciu di lu canusciri. Ju canusciu a Toni vivu, fina a quannu lu viju, ma nun canusciu a Toni mortu, puru si hannu pruvatu a mi prisintari lu sò cadàviru.
Dati allura retta a mia. Sta storia ca tutti mòrinu è puru vera ma mi pari terrurismu. Nun sugnu mai mortu. Nun canusciu nuddu mortu. Li cadàviri nun su’ certu vivi, accussì pirchì fari finta ca lu su’? Nun dati retta ê sapialuna ca vi spièganu chi succidissi a vuiautri quannu siti morti.

Roberto Quaglia





Lassa nu Cummentu.

Leggi li cummenti di l’àutri.

Mi piaci! Mi piaci! Mi piaci!

Ìnnici dî lèttiri.

Cupirtina.

Ma chi è Roberto Quaglia?





L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.




















Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail