‹ Ìnnici dû situ · Pàggina dû museu · repertu ristauratu
Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail
Furmicaru Umanu (Caro Maurizio Costanzo Show... lettera n.26)
lettera n.26

’Na città unni li omini, parrannu di ’na vèrgini ca nun lu è cchiù, adòpiranu la sprissioni "averla data via", mereta di essiri rasa ô suolu.

KARL KRAUS









































FURMICARU UMANU

Caro Maurizio Costanzo Show,

t’adduni ca qualsiasi cosa, pigghiata ’n sé, havi sensu sulu limitatamenti? Nun c’è cosa ca nun sia prufunnamenti parti di quarchi cos’àutru. Pigghiamu ’na furmìcula. Di tutti li parti la talii è senza dubbiu ’na furmìcula. Nenti di diversu di ’na furmìcula. Unni sia tu la metti, idda svulgirà sempri li sò funzioni di furmìcula. Eppuru, si nun ti lìmiti a ’na ussirvazioni supirficiali, ’na furmìcula nun è sulu ’na furmìcula, ma puru ’na picculissima parti di nu furmicaru. Si tu pigghi la furmìcula isolata, e la metti ’n ’na càmmara vàcua, farà chiddu ca farrìa qualsiasi furmìcula ’nchiusa ’n ’na càmmara vàcua. Ma si pigghi la furmìcula, e la metti ’n nu furmicaru, farà quarchi cosa di diversu di assai dî àutri furmìculi. Addivintannu parti di nu furmicaru, ca lu vogghia o no la furmìcula assumi nu sò ruolu e ’na sò funzioni, ca trascènninu li sò primarii attività di furmìcula individuali, e ca la farà cumpurtari ’n nu modu útili a l’ecunumìa dû furmicaru cchiù ca a chidda di sé. La furmìcula nun esitirà a sacrificari la sò stissa vita, si chistu sarà di utilità ô furmicaru. "Eroismu", ’n stu casu, è nu cuncettu fuorvianti. Chiddu ca supra la furmìcula ntô furmicaru agisci, semplicimenti, è la putenti forza di ’na nicissità ca trascendi li nicissità dâ furmìcula sìngula: la supiriuri nicissità dû furmicaru.
Embe’, tuttu stu gèniri di cosi succedi puru cî essiri umani.
Pi quantu ni sfurzamu di essiri egoisti, li leggi nun scritti dû furmicaru suvràstanu la nostra esistenza e la influènzanu pi tutta la nostra vita.
Ma comm’è fattu lu furmicaru umanu? Ci nn’è unu sulu? Ci nn’è cchiù di unu?
Pi rispònniri a sta dumanna avemu a ni immaginari di vidiri lu nostru furmicaru dâ cchiù granni distanza possibbili. Accussì acchianamu supra nu space shuttle mentale e mittemunì ’n òrbita, attornu â terra, e taliamu sta maestusa palla azzurra ca senza pressa gira e gira... è troppu maestusa, alluntanamunì nu pocu... Ecco, ora è cchiù nica e senza pritisi. Embe’, eccunì ccà! Semu extraterrestri ca stannu taliannu sta pallina spirduta ntô cosmu ricuperta di nu putiferiu di bestiuliddi. Prima scuperta: lu Gran Furmicaru Terrestri cumprenni tutti li bestii dû munnu, e la cchiù parti di individui (a occhiu e cruci cchiù dû 99%, cridu, si s’eccèttuanu li batteri) su’ ’nsetti. A parti l’esempiu dî furmìculi, dî ’nsetti nun ni ni frega nenti e accussì pigghiamu ’n cunsidirazioni sulu li essiri umani. Facennu finta di nun vidiri tutti li àutri animali (e chianti) ca ci su’, ecco ca di luntanissimu, cu occhiu di extraterrestri, videmu sta ruotanti palla azzurra supra la quali s’agìtanu, senza visìbbili sensu, cincu miliardi abbunnanti di punticchi, ognunu dî quali assai cunvintu di essiri ’na pirsuna.
Ecco accussì lu Gran Furmicaru Umanu.
Avvicinamunì drasticamenti, vulannu attornu ô globu a suli decimila metri di quota. Ecco ca lu Gran Furmicaru Umanu si frammenta ’n migghiara di subfurmicara, li città. Ni avvicinamu ancora e survulamu ’na città a volu di elicòttiru. Lu furmicaru nun si frammenta cchiù ’n modu rilevanti. Li città su’ dunqui li veri furmicara ntê quali la cchiù parti di nuiautri vivi. La dumanna è: quanto agisci lu Furmicaru dû quali semu parti supra chiddu ca chiamamu lu nostru libbiru arbitriu? ’N quali misura semu schiavi dî supiriuri esigenzi dû nostru Furmicaru? Comu agisci lu Furmicaru versu di nuiautri? Ma... agisce? E chi diffirenza c’è tra nu Furmicaru e n’àutru (cioè fra dui diversi núclei urbani?), pi chiddu ca riguarda l’azioni di iddu versu di nuiautri?
Introducemu ’na nozioni dâ quali pocu e sempri a spròpositu si parra. Pari sia statu mustratu ca la telepatìa esisti. Nun lu sapìvavu? Nun vi lassati però purtari ’n ingannu dû cchiù diffusu precuncettu ca circula supra la telepatìa, e cioè ca idda sia nu fenòminu dû quali nuiautri ci si possa o àbbia a addunari o addirittura ca si la possa esercitari o espirìri vuluntariamenti. Tutti puttanati, mittitivillu beni ’n testa. La telepatìa va ’ntisa comu "cumunicazioni a distanza tra dui o cchiù ciriveddi", arricurdannusì ca pi "cumunicazioni" nun intinnemu ca s’àbbianu pi forza a instaurari discursi, ma ca semplicimenti ci sia nu flussu, pi quantu nicu, di ’nfurmazioni. Embe’, pari ca sia possibbili misurari, ’n nu ciriveddu, nichi mudificazioni dâ attività elèttrica quannu unu o cchiù àutri individui umani (pruvvisti di ciriveddu) si tròvanu ntê vicinanzi. Chistu significassì ca lu ciriveddu umanu "s’adduna" si c’è n’àutru ciriveddu umanu ddà vicinu, puru si "nuiautri", cuscientimenti, nun ni addunamu di nenti. Chistu significassì ca c’è nu scanciu di ’nfurmazioni, puru si assai nicu, tra li dui ciriveddi, ovveru nu vìnculu telepàticu. Lu fattu ca nun si sia ancora arrinisciutu a spiegari comu tècnicamenti avvinirìa tuttu chistu, nun annulla lu fattu ca "tuttu chistu" avvinirìa. Nun è dû tuttu illècitu iputizzari ca sti invisibbili nessi tra ciriveddi pòzzanu essiri puru abbastanza intensi e agiri puru a granni distanza. È assai di frequenti datu lu casu di pirsuni ca "sèntinu", puru a granni distanza, la morti di caru cungiuntu. Lu suprannaturali nun ci trasi (pirchì pi definizioni lu suprannaturali nun esisti, e sulu nu scioccu o n’ignuranti po’ crèdiri diversamenti). Ci trasi eventualmenti sulu la cumunicazioni a distanza tra ciriveddi. La telepatìa. Ca usualmenti rimarrìa a sutta dâ nostra sogghia di cuscienza, fora ’n eccizziunali casi, ntê quali, cu granni stupuri, quarchidunu si nn’adduna.
Pirchì ogni furmicaru havi caratterìstichi e esigenzi ca trascènninu la mera summa dî caratterìstichi e esigenzi dî furmìculi ca lu compòninu, nun mi pari azzardatu suppòniri ca puru ogni Furmicaru Umanu (ogni città) àbbia a aviri caratterìstichi e esigenzi ca àbbianu a trascènniri la mera summa dî caratterìstichi e esigenzi dî furmìculi umani (li cittadini) ca lu compòninu.
Lu fattu è ca mentri truvamu assai facili discrìviri sti fenòmini analizzannu nu furmicaru di furmìculi (o ’n gèniri qualsiasi organismu cumplessu, lu cui funziunamentu glubbali trascendi la summa dî funziunamenti dî sub-organismi ca lu compòninu), facemu fatica a applicari li stissi validissimi ragiunamenti ô Furmicaru Umanu, cioè ddu sistema cumplessu ntô quali semu nuiautri a essiri li sub-organismi ca lu compòninu.
Troppu cumplicatu?
Tintamu allura di sautari a pedi pari tutti li puru interissantissimi dissirtazioni cuntistuali, degni di cchiù ampia sedi, e cuncintramunì supra lu nocciulu di chiddu di cui ora s’intinnia disquisiri, dannu pi acquisìuti li prisunti premissi scientìfichi dî quali è statu appena datu sulu nu fuggèvoli e minimali accennu.
Li città su’ organismi vivi, ca stannu a nuiautri cittadini comu l’essiri umanu sta ê cèdduli ca lu compòninu. Ogni città è diversa dî àutri, comu ognunu di nuiautri è diversu dî àutri essiri umani. Ci su’ assai funzioni ’n cumuni. Ci su’ divirsità puru clamurusi. Certi omini su’ atlètici e ’n perfetta saluti, àutri obesi e malaticci. Certi città su’ chini di vita e ’n contìnua crescita, àutri su’ malati e distinati a ruvina.
La città è furmata dâ mutua interazioni (puru telepàtica?) di tutti li ciriveddi umani ca ’n idda si tròvanu, ma comu ogni organismu cumplessu, la città è cchiù dâ summa di iddi.
Ogni città havi li sò esigenzi. Li cittadini vèninu dâ città adupirati pi assorviri ê sò esigenzi. Pirchì li città su’ diversi una di l’àutra, nuiautri ci si senti diversamenti a secunna ca si sia ntâ una o ntâ àutra.
Ogni città havi comu ’na propria aura psìchica, dâ quali si trasi a fari parti trasennu ’n città. Si ni nesci, evidentimenti, niscennunì.
Li prubblemi di cui ’na città spissu ti carrica nun su’ tui. Su’ dâ città. Si tu fui, si abbannuni chidda urbe, spissu li prubblemi nun ti sèguinu, pirchì nun èranu tui. Lu staccu po’ essiri puru clamurusu. Supra l’orlu dû suicídiu ’n ’na certa città, ti sarvi e rinasci jennu ’n n’àutru locu. Rinunci a essiri l’ingranaggiu ca â città era útili ca tu fussi, logorannuti e facennu scempiu di tia, pi jiri ’n àutru locu a essiri n’ingranaggiu cchiù cònsonu a chiddi ca ricanusci essiri li toi piculiarità. Pi n’àutra pirsuna sarà ’mmeci lu cuntrariu. Cuntenti di essiri l’ingranaggiu ca â città cunveni ca tu sia, stai beni unni si’, e stai mali appena ti ni vai.
Ogni città havi ’na sò identità, ca nun vivi ntê sò edifizi e ntê meri facci dî sò abitanti, ma ntâ atmosfera prudutta dâ mutua interazioni di tuttu chiddu ca la città abita, accussì ’n privalenza dî essiri accussì ditti umani.
Lu stissu discursu e li stissi dinàmichi vàlinu ovviamenti pi tutti li tipi di raggruppamentu umani. Dî famigghi ê nazioni ê raggruppamenti di nazioni. Ma di chistu parriràmu n’àutra vota, oppuru no.
Tuttu stu discursu era nu modu assai sofisticatu pi arrivari â dichiarazioni arbitraria (ma nun troppu) ca mentri Praga, pi esempiu, è ’na città evidentimenti biddissima unni si sta ’n media beni, Gènova è ’na città evidentimenti muribonda unni si sta ’n media mali.
Tuttu chistu è veru, o fòrsi no, ma sunava beni, oppuru no, e accussì l’aju dittu o megghiu l’aju scrittu.

Roberto Quaglia





Lassa nu Cummentu.

Leggi li cummenti di l’àutri.

Mi piaci! Mi piaci! Mi piaci!

Ìnnici dî lèttiri.

Cupirtina.

Ma chi è Roberto Quaglia?





L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.




















Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail