În 1962 Roberto Quaglia a venit pe această lume nemaireușind să se întoarcă în cealaltă. A decis atunci să se aclimatizeze.
La început a crescut, întins către dimensiunile și apoi formele actuale, fără a neglija să se descotorosească de tot părul de care nu avea nevoie. Luând în stăpânire spațiul ocupat de el însuși, a înfruntat timpul care i se scurgea peste el. Ca produs rezidual al permanenței sale spațiotemporale regăsim benzi desenate, fotografii de cercetare, , hârtie scrisă, și considerabile reziduuri de reziduuri organice. Dar abia atunci când prea mulți s-au apucat mai ales să-l citească și-a dat seama că era mai ales un scriitor care se convinsese mai ales că este. Din acel moment, în mod coerent, a scris mai ales, uitând, în momentele cele mai obsesive, chiar și să trăiască, reușind totuși să supraviețuiască la fel. Deși este încă relativ puțin cunoscut în Italia, Roberto Quaglia este astăzi unul dintre cei mai original iconoclaști scriitori în circulație. Numeroasele sale scrieri (patru romane consistente, patruzeci de povestiri, zece comedii, două culegeri de eseuri, un răsunător tom de 500 de pagini despre 11 septembrie etc.), în mod paradoxal (dar nu prea...) în bună parte inedite în Italia, sunt în schimb traduse în diverse limbi și publicate în țările așa-zis străine în tiraje mari și cu un succes considerabil. Ultima operă a lui Roberto este o carte incredibilă scrisă împreună cu scriitorul britanic Ian Watson. Unele povestiri din această carte au fost publicate în reviste și antologii în Canada, USA e Italia. Altele au apărut în reviste online.
În destule cercuri literare, textele sale au devenit în mod surprinzător obiect de cult. Sunt cunoscute și numeroase cazuri în care, silit să devină obiect de cult, prin voința mulțimii, a fost însuși Roberto Quaglia. Misterul continuă...
În paranteză, la cumpăna dintre anii '80 și '90 a administrat Panteca din Genova. Pentru fetișiștii formalităților, menționăm că din 1995 până în 1997, ca urmare a unei campanii electorale suprarealiste s-a trezit fiind și Consilier Municipal la Genova, o experiență interesantă și dintr-un punct de vedere antropologic. Din 2002 este vicepreședinte alESFS (European Science Fiction Society)
Toate acestea sunt doar un exemplu. |
Precum Cristofor Columb, Roberto Quaglia plouă din Genova, unde a fost barman și Consilier Municipal înainte de a deveni explorator, în cazul său al Europei de Est și al Suprarealismului. Acum este ca acasă la București. De multe ori Robert Sheckley a locuit cu Roberto în Italia și România, și în marele, bătrânul și albul Mercedes al lui Roberto, scriind de asemenea o prefață la dublul său roman suprarealist și satiric de science fiction Pâine, Unt și Paradoxină (publicat în engleză de Delos international). Roberto și Ian au început inițial să colaboreze la o serie de povestiri „My Beloved” într-un hotel în mod misterios gol pe o colină împădurită lângă frontiera dintre Ungaria și Slovacia în 2003. Fost fotograf premiat, Roberto continuă să facă mii de fotografii. Unchiul său trăiește la München, așa că el trebuie să-i vorbească în germană; dar învățarea limbii române a distrus franceza lui Roberto, așa că e bine că nu are un unchi la Paris.
|
Roberto Quaglia din Genova de obicei trăiește la București vorbind română, deși acum știe și să imite rusa suficient cât să-i convingă pe ruși că vorbește efectiv rusește. Drept urmare, a pozat recent pentru ediția rusă a Penthouse. Admirația pentru Bob Sheckley este motivul pentru care Roberto l-a invitat pe Sheckley în Italia, pentru a-l plimba apoi prin toată Europa timp de mai mulți ani în marele său Mercedes alb etichetat www.surreal.info până când literele au alunecat de pe luneta din spate. Fost barman, fotograf premiat și cândva Consilier Municipal suprarealist al Genovei, Roberto este autorul hilarului dublu roman Pâine, Unt și Paradoxină disponibil în engleză – și în plus este Vicepreședinte al Asociației Europene de Science Fiction (ESFS), care prezidează Eurocon-urile ce se țin în diverse națiuni precum Bulgaria și Ucraina recent, iar în 2007 Danemarca. Roberto și Ian au început să scrie povești împreună într-un hotel ciudat de pustiu într-o pădure deluroasă lângă granița ungaro/slovacă în 2003, iar acum există o carte întreagă, The Beloved of My Beloved, în căutarea avidă a unui editor curajos și nebun. Alte povestiri din acest volum proiectat sunt în Helix, Clarkesworld e Flurb. Una este în Lust for Life și alta este în Weird Tales și Robot.
|
