‹ Ìnnici dû situ · Pàggina dû museu · repertu ristauratu
Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail
Maghi Antichi e Maghi Muderni (Caro Maurizio Costanzo Show... lettera n.20)
lettera n.20

Ntô munnu cristianu duranti lu Medioevu e l’accuminzu di l’era muderna, la situazioni dî maghi e dî sò clienti era quasi analuga a chidda dî ebbrei sutta Hitler, dî capitalisti sutta Stalin, dî cumunisti e dî furisteri ’n viaggiu ntê Stati Uniti.

ALDOUS HUXLEY






















MAGHI ANTICHI E MAGHI MUDERNI

Caro Maurizio Costanzo Show,

mi dumannu quarchi vota o cchiù prestu ’n stu istanti pâ prima vota si Tu possèdi cuscienza. Quannu dicu "Tu" nun intennu naturalmenti Maurizio Costanzo, nè chiddu ca è pripostu a lèggiri tutti li accussì ditti lettiri ô Maurizio Costanzo Show. Intennu propriu Te, "Maurizio Costanzo Show", entità evidentimenti astratta eppuru ’ntrinsecamenti cuncretissima assai, pirchì puntu di rifirimentu di miliuni di taliani e surgenti di nuturietà pi li eletti vasati dâ attinzioni Tò. Mi dumannu si Tu àbbia cuscienza e la dumanna, si mi cunsenti, è dû tuttu lècita, pirchì oltri di ogni scètticu dubbiu Tu attualmenti si’ una dî divinità cchiù cunsidirati di l’Italia d’oggi.
Si cridi ancora abbastanza ’n Diu, è veru, ma sempri cchiù spissu cû binificiu dû dubbiu. Mai ’mmeci vitti fina a ora quarchidunu dubitari dâ tò Terrena ma nun pi chistu menu santa esistenza. Li epifanìi muderni, cioè li apparizioni, su’ a culuri e videoregistrabbili, avvèninu cu sincrunismu perfettu supra tutti li tiliscermi, e comu ogni autèntica espirienza mìstica si cunsidiranu reali oltri di ogni immaginariu dubbiu. Quanta diffirenza cî cchiù clàssichi e antichi manifestazioni oggettive di Diu! Eppuru, ’n àutri tempi, chiddi fùru cridduti reali tanto quantu la tilivisioni oggi, nun di menu. Ancora a l’accuminzu di l’Era Muderna li possissioni diabòlichi èranu nu datu di fattu indubitabbili, e la genti li cridia nu fattu reali (comu pensa reali la tilivisioni oggi) a tali puntu, di vrusciari supra li roghi li magari. Ntê cunventi di mònachi impirvirsàvanu li èstasi mìtichi quasi quantu li possissioni diabòlichi, e li esorcismi èranu cutidiani spettàculi pùbblici attornu ê quali s’accarcava la genti, ca facia lu tifu o pi l’esorcista o pi l’addiavulata, nun essennu allura ancora di moda lu campiunatu di palluni. Certi cunventi addirittura prusperàvanu supra la vènnita dî bigglietti pi assistiri ê esorcismi. Nun èranu mai assai, ô stissu tempu, li cunventi ca putìvanu vantari nu bonu addiavulamentu, e accussì cu’ nn’avia li menzi si mittiva ’n viaggiu di ogni parti dû paisi pi si jiri a gustari lu spettàculu dû pùbblicu esorcismu di quarchi mònaca addiavulata, oppuru, si prifiriti lu esprimiri diversamenti, jivanu a siguiri n’esorcismu ’n trasferta. Certi mònachi particularmenti àbbili ntô essiri possiduti dû demoniu addivintàvanu veri e propri star, nu pocu comu Cicciolina & Company oggi. Mi dumanniràiti: comu putia ’na mònaca essiri addiavulata ’n modu cchiù o menu àbbili? Putia, putia. Oltri a uffriri ê dicini o cintinara di spittaturi nu variu campiunatu dî cchiù usceni jastimi di moda, ’na bona posseduta, manuvrata dî propri dèmuna, eseguiva a richiesta puru cumplessi piruetti, sàuti murtali e àutri numiri di varietà. Lu repertoriu clàssicu cumprinnia naturalmenti sempri li cunvulsioni cu sciuma â vucca, assai útili pi evitari di rispònniri ê dumanni trabbucchettu. Li sìtumi dâ possissioni accuminciàvanu quarchi vota spuntaneamenti, cchiù spissu direttamenti ’nniscati dû esorcista ca cerca di snidari li dèmuna silenti.
Regista dû esorcismu è defatti l’esorcista, la cui sula prisenza è defatti spissu sufficienti a dari lu via ô invasamentu.
’N stu sèculu l’isteria (una dî etichetti adupirati pi si illudiri di capiri l’esatta natura di sti fenòmini) nun è cchiù assai di moda. Fa tènui eccezioni, supra li itàlici tiliscermi, lu regnu di Ambra cî sò neo-possiduti. Lu demoniu nun ci trasi, l’isteria nu pocu sì, ammisu ca ju e vuiautri s’intenni pi isteria la stissa cosa.
Ma l’èpuca di l’ossissioni dû diavulu, dî cunventi addiavulati, dâ caccia ê magari, nun è luntana di nuiautri comu ni piaci a fìngiri ca sia. Stu munnu anticu ma nun troppu, ca a nuiautri oggi pari accussì ignuranti e suprattuttu accussì foddi, sulu pochi ginirazioni fa foddi nun paria a cu’ lu viviva, a cu’ vivennulu allura comu fattu nurmali pari ora a nuiautri foddi iddu stissu. Àutri fuddìi su’ cridduti nurmali oggi, e nun su’ menu piriculusi o letali. Ntô medioevu ’na minuranza era lúcida e ricanuscia pi foddi chiddu ca oggi puru a nuiautri foddi pari. E puru ora, ntâ impiranti follìa mìsca cu demenza, quarchidunu manteni la menti chiara e ora comu allura è ’nascutatu. Comu tant’àutri ntô munnu e cchiù di tant’àutri ’n Europa, la sociità taliana palesa, ntô sò cumpurtamentu d’’nsemi, ntô sò modu di cuncipiri tuttu, dâ pulìtica ô palluni, li midèsimi tari ca affliggìru li nostri foddi antinati e ca nuiautri ni cumpiacemu di ussirvari cu l’occhiu supiriuri di ’na prisunta maturità. Càncianu li modi, ma li tari dû pinseru su’ sempri li stissi.
Ecco nu beddu pezzu supra chistu scrittu di unu dî cchiù lúcidi pinsaturi dû vintèsimu sèculu, Aldous Huxley, (pigghiatu di I diavoli di Loudun):
«...videmu ora ca tutti li mali dâ riligioni pònnu ciuriri senza nudda fidi ntô suprannaturali, ca materialisti cunvinti su’ pronti a adurari li propri criazioni malcustruiti comu si fussiru l’assolutu, e ca sidicenti umanisti pirsiguitirannu li sò avvirsari cu tuttu lu zelu di inquisituri intenti ô sterminiu di fedeli di nu Satana pirsunali e trascendenti. Simìli schemi di cumpurtamentu su’ antiriuri e supravvìvinu ê cridenzi ca, ’n ogni datu mumentu, pàrinu di mutivari. Pochi pirsuni ora crèdinu ntô diavulu; ma assai àmanu si cumpurtari comu si cumpurtàvanu li sò antinati quannu lu spiritu malignu era ’na realtà indiscutibbili comu la sò entità opposta. Pû scopu di giustificari la sò cunnotta, iddi trasfurmàru li sò teurii ’n dogmi, li sò rigulamenti ’n prìncipi essenziali, li sò capi pulìtici ’n dei e tutti li dissinzienti ’n dèmuna ’ncarnati. Sta idolàtrica trasfurmazioni dû relativu ntô assolutu e dû fin troppu umanu ntô divinu, runa a iddi possibbili suddisfari li cchiù bassi passioni câ cuscienza pulita e ntâ certizza di agiri pû Màssimu Beni. E quannu li cunvinzioni currenti acquìtanu, a sò vota, ’na apparenza sciocca, ni sarà ’mmintata ’na nova serii, ’n modu ca la immimurabbili follìa possa cuntinuari a rivistiri la sò tradiziunali màschira di legalità, di idealismu e di vera riligioni.»
Tu, tu ca stai liggennu, si’ daveru certu o certa di nun fari parti di chisti, di chisti ca rènninu accussì squàllida la sinnò maravigghiusa menti di l’Essiri Umanu? Smaschira ora li toi dogmi e dumannati: "Hannu sensu?" Pensa a chiddi ca odii, ê Cattivi, e dumannati: "Pirchì iddi su’ Cattivi e ju Bonu/a?" Si nun ti pigghia mancu nu dubbiu, si la fidi ntê TOI Valuri è assoluta, fai parti di l’umanità ca fa schifu. Ma nun ti preoccupari. Nun ti nn’addunirai mai. E chiddi comu a mia ti sarannu sempri antìpatici, o peggiu.

Roberto Quaglia





Lassa nu Cummentu.

Leggi li cummenti di l’àutri.

Mi piaci! Mi piaci! Mi piaci!

Ìnnici dî lèttiri.

Cupirtina.

Ma chi è Roberto Quaglia?





L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, pò essiri liggiuta, scarcata supra ô computer, stampata e cupiata senza lìmiti, sulu pi usu pirsunali. Tutti li testi e li illustrazioni su’ pruprità di Roberto Quaglia e nun pònnu essiri adupirati sani sani o ’n parti senza autorizzazioni. Lu prugettu gràficu e li cumpunenti gràfichi di sti pàggini su’ pruprità riservata di Roberto Quaglia. L’òpira "Caro Maurizio Costanzo Show...", sana sana o ’n parti, nun pò essiri missa ’n vènnita a nuddu tìtulu senza privia autorizzazioni.
© 1994-2000 Roberto Quaglia.




















Spartìllu:FacebookXWhatsAppTelegramEmail